Poezia cu pronume nu e buna
Poezia cu referinte la eu nu e buna
Poezia cu referinte explicite nu e buna
Poezia referentiala mai merge
poezia care-ti da de gandit mai merge
Cea cu injuraturi se accepta
Daca are si o parte erotica e foarte buna
daca pornografia ei iti recunoaste perversitatea gandirii
E o poezie voyeurista, dar e acceptata
Poezia pe care nu o intelegi tu insuti
dar o citesti altora
e geniala
iar poezia autorilor cu multe volume
in spate
e buna oricand, ca tot scriu ei degeaba
de aceea in zeci de volume
inca nu au gasit exprimarea originala,
Poezia cu rime nu se mai poarta.
poezia in culori e expresionista
poezia necuvintelor e respirata deja
poezia anagramata e suprarealista si postmoderna,
mai ales daca se insista pe grupuri de silabe
poezia semnelor tinde spre cea a trubadurilor
iar cuvintele simple, taioase
azi sunt poezie
injuraturile
sunt poezie folclorica
eufemismele sunt ironii
timpul in poezie este mereu actualitate, autenticitate
chiar cand nu e precizat
originalitatea consta in banal
in farmecul de a nu spune decat minciuni
minciuna e poezie
adevarul e poezie daca il stie
frumosul a devenit de mult urat
in poezie…
Totul se recupereaza de vremurile noastre
in poeme lungi ce nu povestesc nimic
in poeme in proza definite doar ca
o falsa eticheta
pentru poezii fara nume, fara forma, fara culoare
In concluzie, pentru poezia cu recunoastere mondiala
iti trebuie : un bun manager literar,
bani in punga sau pile editoriale,
daca sunt in afara e si mai bine,
iti trebuie doi colegi de pahar
si unul/ una de aventura,
eventual o fusta scurta a vreunei studente,
ca sa mai coloreze atmosfera,
o privire blonda cu sugestii inteligente,
iti trebuie o doza buna de vin, de recunoastere,
o prietenie cu doi-trei critici literari ,
cu primarul, cu presedintele de sindicat sau cu vreun presedinte al vreunui
institut literar ori de cultura,
si se rezolva orice cu un fost securist ;
asta e o poezie buna !
lorelei37
