Dacă nu ştii, se filmează…

Desigur că mâine e o nouă zi în care te întrebi ce să faci, oare ce mănânci, cu ce te îmbraci, te-ai plictisit de pantalonii ăia, de bluza aia, de felia aia de pâine, de tot ce e un ”ăla” şi o “aia”, vrei cultură pe pâine, de aceea citeşti “Ultimele zile ale literaturii” de Alexandru Matei… cred ca ai înnebunit, mai bine ai scrie zilele tale, mai bine ai folosi literatura ta, fiindcă prea te-au intoxicat toţi cu ideile lor… mai bine ai fi tu însuţi sau….. mai bine ai tăcea. Ştii că ideile mari îţi vin doar atunci, doar când taci…

Aprind o candelă în cuget şi mă rog să fii acolo şi să îmi îndrumi paşii nesiguri pe rumena boltă roşie de fum… îmi place întrebarea din poezia lui Blaga, ”Lumina raiului” :  ”Oare lumina raiului/ nu vine de la lumina /din flăcările iadului?”  Nu ştiu dacă aşa este, dar ştiu că în noi coexistă oricum două naturi, una pură, divină, minunată, înaltă, care te ridică pe cele mai înalte culmi ale gândirii şi ale simţirii şi o alta care te coboară pe cele mai întunecate trepte ale infernului şi uneori primează una sau alta… nici nu ştiu dacă le poţi controla foarte bine… Cert este că natura ta este duală, ai fost cândva perfect şi tânjeşti interior după eventuala perfecţiune dar tendinţele apollinice şi dionisiace se îmbină atât de strâns în jurul axei tale fundamentale încât… lumina uită să ţi se mai reflecte în ochi… şi atunci o cauţi în altă parte… cauţi jumătatea de sferă în alţi ochi… O iubire care să te cuprindă şi să te definească aşa cum tu nu mai ştii să o faci… o iubire care să te împlinească până la sânge şi înapoi, în lumină… să îţi refacă drumul drept către ceva ce speri să atingi cât mai curând…

Hei, de ce îţi ţii palmele pe ochi? mai ai timp să plângi? eu nu mai am timp nici să respir. Cu fiecare nouă rază sper să se termine concurenţa cu mine însămi cât mai curând. Nu mai am nici vreme să visez, nici să scriu, nici să cânt… decât în baie… râzând…

I-am spus lui tanti Leana că mâine se dă carne pe gratis la supermarket, între 6 şi 7 dimineaţa. A zis că nici nu mai doarme. Se va duce la coadă de la 12 noaptea. Apoi va cumpăra o sticlă de vin care e mai scumpă decât cartofii şi slănina cumnatei şi i-o va duce lui Nelu. Trebuie să îşi găsească sticla de vin la nas când se trezeşte. Aşa e Nelu. Nu îi pasă lui de copii, de ceea ce le pune pe masă, important e că are programul lui zilnic, din care nu îl scoate nimeni : dimineaţa merge la serviciu, la 5.30, are muncă importantă, de şef de fermă, nu poate lipsi, trebuie să fie acolo când se deschide ferma să nu îl fure pârliţii lui de angajaţi, numai săptămâna trecută i-au dat foc la îngrăşământ. Mănâncă toată ziua cartofi prăjiţi şi bea bere. Asta, la serviciu. Apoi vine acasă şi se culcă. Dar când se trezeşte vrea sticla lui de vin, dacă nu o găseşte face urât, se ia de copii, trânteşte, pufneşte, sparge. Aşa că… trebuia să îi cumpere “pâinea cea de toate zilele” adică “sticla cea de toate zilele”, indiferent cât era de scumpă.  Of, Leano ce naiba s-a mai ales şi de capul tău!!! Puteai să te măriţi cu Izbăşoiu, băiat bun, inginer… Da, dar ăla te ţinea de proastă, la cratiţă şi poate ăşi alerga iepele prin curţi străine… Ce? nu-i tot un drac? că parcă lui Nelu nu îi face de mâncare? că o tot freacă ăsta la cap parcă e nebun. Ba vrea aia, ba ailaltă … nu ştiu ce să mai zic. Ea era bună doar de mâncare, spălat, călcat… şters borâturi din când în când, avea el grijă să le lase… Ei, în fine… noroc cu copiii. Foarte buni. Băiatul învăţa la Liceul de Informatică şi fata se angajase la Orange, operatoare sau aşa ceva… în fine, îi mărise salariul, făcuse ceva contracte şi o avansaseră ăia. Ce bine de ea ! acum se mutase cu prietenul ei. Da… numai ea, Leana a rămas de izbelişte. Ea şi cu ăsta micu’ ce îşi va lua şi el zborul în Italia, cât de curând. Acolo îl aşteaptă ea cu familia ei… ea e bogată, mai mare un pic decât el dar… ce contează? nici nu va trebui să îşi ia bacalaureatul, zicea că i-a găsit ceva acolo… Ei ! dar se împute treaba şi în Italia asta… gata cu căpătuiala şi pe acolo, intră carabinierii ăia între români ca în brânză, îi goneşte de peste tot… da’ au şi făcut multe prostii, să îi ia dracu’ ! Numai ea îi ştie pe toţi prietenii lui Nelu care s-au dus care încotro să lucreze prin construcţii, că majoritatea românilor asta fac acolo, muncesc cu ziua şi… degeaba. După trei luni s-au întors, le-au luat nişte bulendre copiilor, au băut toţi banii şi … au venit cu coada între picioare. La fel cum au plecat. Alţii s-au apucat de comerţ, vindeau cartuşe de Marlboro de aici, furate sau furau de acolo genţi, maieuri, chiloţi mai ieftini… sau cumpărau chinezării… şi le vindeau acolo pe doi lei adică pardon, euro. Dar în metrouri făceau tot ce ştiau ei mai bine: se îmbătau, cântau, chemau lăutarii ocazionali, rromi, tot români doar! şi încingeau nişte chefuri în metrouri, în autobuze… de parcă toată lumea era a lor. Unii puţeau îngrozitor. Cred că nu se spălaseră cu lunile ori poate locuiau în barăci… Hăcuiţi de peste tot… ei, dă-i încolo, că nu se căpătuiau. Dacă vrei să munceşti, poţi munci şi la noi, nu trebuie să fii sclavul altora… Oricum, dacă te duci prin alte părţi tot străin rămâi, toată viaţa, aşa că… dar no, acolo parcă te apreciază mai bine. Pe ăla care e om. Ăla care nu e, poate sta şi în cap şi-n coadă că tot degeaba… stă. În sfârşit. Nu mai dorm. La ce naiba să mai dorm? dacă au zis ăştia că dau carne mocca mâine oi merge şi eu… poate prind vreo două oase şi pentru Mişu, câinele din colţ. Săracu’ de el, nimeni nu are grijă să îi mai dea câte ceva… Ce dracu’, măi, Leano, ce naiba te-o ţinut lângă ăsta? uite-te la el cum doarme, nici nu se sinchiseşte de ale casei, de tine… e cu aceiaşi ciorapi de trei zile… dar să îşi ia ciorapi curaţi, doar nu l-oi încălţa tu ! şi aşa ieri mirosea a parfum. Cine ştie ce muiere ieftină i-o fi stat în poale sau sub… poale. “Pfui, Doamne, iartă-mă, că suntem în Postu’ Paştelui…!” îşi zise Leana scuipându-şi în sân. Ha, fată, ce te-o găsit şi pe tine gândurile negre acu’. Nu mai are rost. Ăla micu’ pleacă şi el într-un an şi apoi îl laşi că doar nu o să îi speli izmenele o viaţă întreagă. Şi aşa s-a stricat ieri maşina de spălat. Până iei alta trebuie să îţi sufleci mânecile şi să speli cu mâna… of of… ei, dar acum vine vara şi va fi mai simplu. Georgică e băiat bun, te ajută el, e mămos şi e ca o fată, învaţă bine, niciodată nu ai avut probleme cu el… Nu a venit decât o dată beat şi atunci l-ai pus în pat cu taică-su şi i-a fost aşa ruşine când s-a trezit că te-a evitat toată săptămâna, îi era ruşine şi să vină să mănânce… şi-a dat el seama că a greşit, sărăcuţul… L-ai mângâiat atunci dar i l-ai arătat pe taică-său care întâmplător sau nu era mangă atunci şi el şi l-ai întrebat dacă vrea să ajungă ca el. El, în neştiinţa beţiei lui, a zis “da” însă nu ştia ce spune… te-ai supărat şi l-ai aruncat lângă Nelu. No, asta sper că i-a fost de învăţătură. O, de câte ori l-a lăudat profesoara la şcoală şi te ruga doar pe tine să te duci, chiar dacă nu puteai tot timpul şi de vreo două ori s-a dus şi Nelu dar l-a făcut de râs pe bietul băiat fiindcă s-a dus beat la şcoală, s-a luat de dirigintă şi de un părinte al unui coleg… ah… ce viaţă ai avut şi tu, Leano… şi acum stai aici la coada asta la care nu e nimeni… pustiu… Uite şi la ăla, a venit să se pişe… lângă tine… de parcă nu avea unde. Nu te uita aşa insistent la el, să îl ia naiba, trage-ţi baticul pe ochi, aşa, fă-te că plângi, aşa, dacă nu, dă-l naibii în gând, nu îl băga în seamă, poate e beat… Da, e beat… vine spre tine. Auăleu ! ce te faci ? trebuie să fii tare.

“Leano, fa, Leano, ce dracu’ faci aici? iar ai adormit în coteţul de găini? iar te-ai îmbătat, fa, nebuno!!! trezeşte-te… hai, că e 5, trebuie să te duc acasă să îl pregăteşti pe băiat la şcoală… Fir-ai tu să fii… Te-am trimis să tai o găină şi tu…”

“Carne… pe gratis, între 6 şi 7… dimineaţa, acolo… am vrut să fiu prima, apoi a venit ăla… nu ştiu cine era, cred că era beat, poate m-a violat, nu ştiu…cine era? ăla…?”

“Erai tu, nebuno, tu erai, iar te-ai îmbătat ca o nenorocită, dacă nu ai fi mama copiilor ăstora te-aş lăsa dracu’ dar ce să fac? eu am ferma asta, vreau să vă ţin pe toţi şi tu faci pe nebuna… e a doua oară săptămâna asta ! Trebuie să te duc dracu’  la dezalcoolizare…nebuno! Fa, m-auzi?”

“Te-aud, te-aud, da’ spune, a început să se dea carnea aia?”

“Ce carne, nebuno?”

“Carnea… pe gratis… între 6 şi 7 dimineaţa… eu… am stat la coadă şi…”

“Nu se dă nicio carne gratis, nu ştiu ce e în mintea ta, lumea e în criză mondială şi ţie îţi dă cineva carnea pe gratis, că e prost…! eu nu iau şi nu dau nimic pe gratis şi tu … visezi! hai, hai să mergem acasă! pune mâna pe după gât… aşa… phui… ce puţi ! ce dracu’ ai băut?!”

“Măi, Nelu, eu beau de necaz, spune tu, mă, Nelu, tu mai ţii la mine? aşa, un pic măcar, spune-mi…! că eu ţi-am făcut copiii ăştia, Nelu, pe amândoi, uite, de aici au ieşit (arată de unde) şi tu nici nu te mai uiţi la mine acum…”

“La ce să mă uit, fă? nu vezi în ce hal eşti? halal mamă au copiii ăştia!”

“ Da, dar eu, Nelu, eu sufăr mult şi ţie şi nici lor… nu le pasă de mine… eu sunt bună ca roabă, atât…”

 

- Hai, femeie, ai adormit? stai la coadă? ce naiba faci? e şase ! a deschis magazinul ! intri sau…?

Leana îşi şterge ochii. Plânsese. Sau se gândise prea mult. Sau dormise cu gândul la Nelu. Sau adormise. Nici ea nu mai ştia. Era la cantina săracilor şi aştepta raţia lunară… Nelu o părăsise de mult… copiii îi erau care încotro… auzise că George al ei avea un copilaş dar nu voia să ştie de ea… se împlineau în vara asta 10 ani, 10 ani lungi, înrădăcinaţi în lumina aurie a cosiţelor ei împletite… zece ani în care a căutat să fie alt fel. E mai bătrână şi mai singură acum. De Ioana nu mai ştie nimic. Ajunsese prezentatoare la TV, o văzuse pe un canal de ştiri dar… nu mai vorbea nici ea cu mama ei… De Nelu auzise că se recăsătorise la un an după ce o lăsase în spital, când era să îşi taie venele… Hehehehehehe, râdea în sinea ei, se uita la TV, poate prea mult, auzise că asta, cu tăiatul venelor, era la modă, că era şi ea ca ăia, cum naiba îi cheamă? – EMO. Care se lăudau că li se urăşte cu viaţa şi vor să fie mai mult băgaţi în seamă… că simulează sinuciderea sau chiar o fac… fiindcă sunt foarte emotivi sau sensibili şi nimeni nu îi înţelege. Dracu’ să-i mai pieptene! Of, Leano, ce s-a ales de tine! tttttt. “

- Gata ? hei, gata?

- Sssst. Nu întrerupe. Dacă nu ştii, se filmează. Mâine e rândul tău.