Lorelei37’s Weblog
Just another WordPress.com weblog

Archive for martie, 2009

Eşti trendy, ce mai…

martie 27, 2009

I knew
poezie [ Underground ]
pentru că e “trendy”…
- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Loredana Elena Englisch [Lorelei37 ]
2009-03-27  |     | 

Ştiam că e
crazy… de unde naiba a învăţat
să se exprime aşa
i-au ajuns în gât [...]

Cine naiba mai eşti şi tu, Montale…?

martie 27, 2009

Insecta (2)
scenariu [ Teatru ]
cool
- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Loredana Elena Englisch [Lorelei37 ]
2009-03-26  |     | 

Insecta (2)
Noi toţi suntem nişte insecte mici
spuse insecta 1 insectei 2 infestată deja
cu sângele scârbei din noi.
Noi [...]

Ei au curajul să o facă, noi l-am pierdut… voi însă, ce faceţi?!?

martie 20, 2009

 
SCRISOARE CĂTRE LICEENI, STUDENŢI ŞI
OAMENII ADORMIŢI
 

“Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă. Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-cola şi bananele şi am crezut că, dacă noi citim, şi ei vor citi. Şi că toţi vom progresa şi tara o să aibă scăpare.Noi ne-am înşelat. Unii dintre noi au plecat [...]

Dacă nu ştii, se filmează…

martie 16, 2009

Desigur că mâine e o nouă zi în care te întrebi ce să faci, oare ce mănânci, cu ce te îmbraci, te-ai plictisit de pantalonii ăia, de bluza aia, de felia aia de pâine, de tot ce e un ”ăla” şi o “aia”, vrei cultură pe pâine, de aceea citeşti “Ultimele zile ale literaturii” de Alexandru [...]

IULIAN TĂNASE ŞI PLĂCEREA JOCULUI DE A SCRIE

martie 9, 2009

- cronică de poezie -
 
 
Nu mare mi-a fost mirarea să constat că Iulian Tănase nu este doar un binecunoscut gazetar, redactor la „Academia Caţavencu” dar şi un împătimit de poezie, lectură şi, mai ales,  de scris. Acest poet scrie nu de dragul de a scrie, ci este un adevărat profesionist, chiar dacă poezia sa mai [...]

RĂSPUNS LA UN TITLU TÂMPIT ŞI UN ESEU IMPERTINENT (SCRIS ÎN 12.05.2005,ORA 12.55, REITERAT AZI, 5.03.2009,H :22.30)

martie 5, 2009

               M-am înţepat cu două ace în tâmplă, apoi am păşit înţepată în clasă. Departe de a fi ideală, imaginea mea se oglindea în pantofii-mi prăfuiţi de autoiluzionare. Intrată în sală, fiinţa mea se disipa în colţurile încăperii, pe sub bănci, printre bănci, în urechea lor, ca un „Neghiniţă” dorind să le afle gândurile, apoi [...]