Din Jurnalul Lianei, fosta sotie a lui Raul

Azi, 25 iun 2008

(Din Jurnalul Lianei, pentru Raul)

Ştii, azi îmi zâmbeşti dar mâine eşti diabolic şi eu nu mai vreau să te cunosc nici azi, nici mâine, deşi… mi-e cam dor de tine… îmi place să te sărut, să te mângâi, să îţi şoptesc la ureche ce dulce eşti, să râd cu tine despre nimicuri, să mă leg de viaţa vecinilor tăi care ne urmăresc mereu şi cărora nu le scapă nicio mişcare de-a noastră, care ne simt că ne potrivim, s-ar putea să ne pună la întreţinere, ai grijă… da, îmi place de tine. Ştii, desigur, ţi-am spus-o de nenumărate ori, poate tocmai de aceea ţi-ai luat-o în cap şi nu te mai porţi frumos cu mine, îmi vorbeşti de iubitele tale pasagere care nu au nimic, nici în guşă, nici în căpuşă… şi, totuşi, le primeşti în patul tău dintr-o plăcere meschină.

 

Spune-mi, cum aş putea să te mai primesc în viaţa mea ? Cine eşti tu acum ? Vei regreta că m-ai cunoscut, pentru că îţi vei aminti întotdeauna de mine, oriunde te vei duce. Sunt femeia din gândul tău, cea pe care acum nu o mai cauţi fiindcă nu mai ştii cum să te porţi cu ea, era simplu când conversaţiile se reduceau doar la stabilirea unor întâlniri fugare, acum nu mai ştii ce să spui, nu mai vrei să vorbeşti, ai obosit să „vrăjeşti” femei inteligente, vrei stupide care le au cu sexul. Foarte bine, ai găsit una sexoasă, iată, te lăudai că este foarte pricepută în sex oral şi că atât de mult apreciezi tu faptul că aţi făcut un „futai puternic”, „pe româneşte”, cum spuneai, apoi o alta, de 49 de ani!!! (”doar” cu 17 ani mai mare decât tine!)  … Unde eşti acum ? dar ea, unde e? Crezi că o mai interesează de tine ? Al câtelea eşti oare ? Al şaptelea sau al şaptezecelea cu care se întâlneşte? Cât poartă la pantofi ? te dezmiardă ? îţi şopteşte cuvinte calde în ureche? Trage apa după ce merge la toaletă ? se îmbracă tacticos sau îşi strânge lucrurile şi pleacă în viteză? Cine e ea? Şi tu, ce ai devenit ? Cine eşti tu ? chiar crezi că te mai pot accepta lângă mine, după ce m-ai înşelat cu târfele tale ? din Italia sau din România ? Crezi că mă interesează cumva faptul că acum tot tu eşti cel ofensat ? Şi de ce, mă rog ? Pentru că ţi-am suportat până acum tâmpeniile ? „Să nu îmi fac iluzii”. Tu eşti cel care îşi face iluzia că mă mai poate impresiona. Hey, man, mai e mult până atunci, trebuie să traversezi  poate trei continente şi tot atâtea oceane. Unde e iubirea ta? A existat vreodată? Nu vezi că, aruncând frunze la câini sau mărgăritare scroafelor, nu câştigi nici timp, nici experienţă, ci doar durere ? Nu vezi că alungi pe toată lumea din jurul tău, pentru că nu ştii să păstrezi lângă tine pe oamenii care te iubesc? Nu vezi cât de imatur eşti şi gândeşti ? Crezi că nu ştiu că te prefaci că te simţi bine, că te simţi îngrozitor şi că abia ai aştepta să mă simţi în braţele tale ? Din păcate, acest lucru nu va mai fi posibil… nu prea curând… sau, poate, niciodată! Mi-au ajuns anii de căsnicie în care te prefăceai frumos, între două aventuri, că mă iubeşti… copiii ştiu acum… te-au şi văzut răsturnat în patul nostru cu Simona, una dintre iubitele tale de pe net, care acum o arde bine mersi cu un altul, prin Italia ! Se pare că aşa meriţi !!! Cine înşeală, este înşelat ! şi la propriu, şi în aşteptări ! Roata se învârte, se învârte…! Obişnuieşte-te cu ideea că până nu vei învăţa să apreciezi ceea ce este cu adevărat valoros,  nici nu vei beneficia de valoare ! Cât timp va mai trece? Câte iubiri spulberate în tolba necunoscutului ? vrei să faci recordul inimilor rănite sau al paturilor terfelite ? Sunt convinsă de asta, la ultimul îndemn ai răspunde mai degrabă, tu nu ştii nici măcar ce e aceea inimă, cu atât mai puţin o inimă rănită, nu ai ştiut nicicând să o fragmentezi măcar în surâsuri sincere… sau în priviri nevinovate… nu, nu ai ştiut !   

 

Cât dor poate să încapă în mâinile mele care te caută… cu ea ai făcut-o admirabil, zici tu, nu te-ai mai simţit aşa de bine de mult… foarte bine. „Apoi, când a deschis gura, m-am speriat. Mai bine o ţinea închisă. Numai prostii spunea.” Vezi că şi tu vrei mai mult ? cauţi mai mult şi îţi doreşti mai multe ? vezi că nu e absurd ? Tu nu îţi faci iluzii când te vezi cu femeile astea ? nu vezi că niciuna nu „corespunde” standardelor tale….? Hahahahaha, te ascunzi din nou de mine… da, te ascunzi… crezi că mă priveşte ? pe tine asta te intrigă cel mai mult , faptul că pe mine NU MĂ MAI PRIVEŞTE ceea ce faci tu. Şi asta te înnebuneşte, fiindcă nu ştii ce să crezi şi nu ştii cine sunt. Nici cine ai fi tu în acele momente. Tocmai de aceea, mizez pe iubirea ta. Cândva, o vei împlini. Dar eu nu te mai primesc, oricât de dornic ai fi tu să te întorci la mine şi la copiii noştri. Hahahahahahahhahaha! Horia ! Dumnezeu mi-e martor că nu a fost decât un flirt nevinovat, ai fost şi tu acasă singura dată când a venit la noi, înainte să semnezi actele ! Şi acum tu mă acuzi pe mine de înşelătorie?? Cred că cel care se simte cu musca pe căciulă aruncă cu noroi în celălalt, aşa că… tu erai deja încurcat cu minunile tale de pe net, „aparent nevinovate” dar pe care, pe toate, le-ai avut în patul tău. Foarte nevinovate!   Din nefericire însă, va fi prea târziu când vei vrea să revii…. mult prea târziu. Tu, pentru mine, vei fi murit de mult!   

 

Azi, 26.06.2008

 

Another day in Paradise. Da, îmi convine aşa, de minune ! I-am vorbit ca să mă interesez de olandezi şi să văd în ce măsură aflu programul directoarei. Se pare că tot până la 16 va sta şi ea, ca de obicei, ţinând cont de orarul celorlalţi. Interesant. Ai răspuns imediat. Erai şi la sfârşitul programului şi probabil nu aveai ce face. Oricum, ne-am văzut ultima dată pe 6 iunie, chiar nu cred că ai rezistat 20 de zile fără cineva… pe care să…. orişicât. No, uite, chiar nu cred că ai rezistat. Şi nu ai suportat ideea de a fi singur şi ai ales o cale patetică, să te laşi în aşa fel în voia soartei, încât să te simţi tu bine… dar mental, psihic, zero. Vezi ? aşa e viaţa ! nu îţi poate oferi chiar totul… ori e una, ori e alta. Ziceai că ai avut parte de un sex formidabil şi totuşi, ţi-ai dat seama că nu ar fi vorba numai de atât şi că vrei mai mult… Chiar e ciudat că tu însuţi ai remarcat astaşi îţi contrazici propriile principii. Când eu îţi vorbeam de ale mele, de dorinţele mele de a fi cu cineva nu doar pentru pat, spuneai că sunt absurde, că nu ar trebui să mă gândesc, că… îmi fac iluzii ! Dar copiii noştri? Sunt tot o iluzie de-a ta? Se cheamă IUBIRE, dragul meu, un cuvânt care, din păcate, nu există în vocabularul tău ! El a fost înlocuit de pasiune, aventură … Dar, no… mai bine să îţi dai seama că ai vrea mai mult mai târziu, decât niciodată! Babe, asta e. Nu cred că ne vom mai vedea dar oricum e drăguţ din partea ta că mai vrei să mă vezi. Sincer, eu nu aş fi aşa curioasă. Deja ştiu pentru ce vrei să mă vezi şi deja am „fumat” ţigara asta. Şi chiar nu mai văd rostul revederii. Atâta vreme cât tu nu vrei nimic mai mult decât o băşică în plus între degete care să semene cu celelalte sau să se diferenţieze de alte chestii, atunci… las-o aşa. Ok, babe, asta e. Îmi placi, îmi place mult de tine, am avut ani de zile să îţi demonstrez asta ! Ţi-am mai spus-o şi, tocmai de aceea, poate, ţi-ai luat-o în cap ! dar no, fiecare cu partea lui de vină, fiecare cu partea lui de avantaj şi dezavantaj. Eu nu am fost cu nimeni în astea 20 de zile, nici în ultima vreme, din anul în care ne-am despărţit şi, iată, nici nu mai simt nevoia, ceea ce e foarte bine… deja mă simt şi mai bine spunând asta, serios ! şi se pare că aşa e – aşa simt acum ! Thank you,  Mother nature ! Bye, honey ! Să ne vedem cu bine şi mâine !            

 

Azi, 27 iunie 2008 (Din Jurnalul speranţei Lianei de a fi cu alt bărbat decât Raul…)

(este 12 şi câteva minute)

 

Ai buze frumoase, iubitul meu. Acum mă adresez ţie, celuilalt, şi tu ştii asta. Ştii că mă gândesc la tine. Nu ştiu de ce femeile ca mine speră la unul ca tine, adică la ceea ce ştiu că nu vor dobândi niciodată. Aş vrea în clipa asta, când mă gândesc la tine, să cred că şi tu o faci şi îţi închipui că sunt alături de tine în tot ceea ce faci, chiar acum, când înveţi pentru cursul de navigaţie, îţi ţin pumnii, ştiu că vei reuşi, fiindcă eşti  foarte bun şi îţi place enorm chestia asta! – doar câteva formule – şi totul va fi ok ! Mă gândesc la tine, aş vrea să fii „dragul meu”, vreau să îţi transfer şi creierul pe care îl am, pentru ca informaţia să fie reţinută mai bine… da, mă gândesc la tine. Celălalt e deja gelos. Dar nu îmi pasă. Simt că mă îndrăgostesc de tine şi mă simt totodată fascinată de ideea asta. Vezi ce nu înţelegea Muşina, fostul meu prof de la masterul pe care l-am terminat în urmă cu doi ani? Tu eşti pentru mine marea, aşa cum el era odată pentru mine marea. Simt că mă îndrăgostesc de tine şi, ce e culmea, se întâmplă din nou, adică mă îndrăgostesc de intangibil şi îmi creez iluzia că tu ai fi ACELA. Titu Maiorescu spunea, în studiul „Eminescu şi poeziile lui”, din 1889, că pe acest poet nu l-ar fi abătut nimic din contingent de la geniul său, era prea puternic în a sa proprie fiinţă, spunea Maiorescu, încât să îl fi abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc dar no… Nu aici am vrut să ajung. Maiorescu mai spunea că Eminescu vedea în femeia iubită nimic altceva decât „copia imperfectă a unui prototip nerealizabil”… sper să nu fi avut dreptate şi eu, în ceea ce mă priveşte, sper să nu am parte numai de „copii imperfecte ale unui prototip nerealizabil” fiindcă mai sunt bărbaţi pe lumea asta ! Bărbaţi atenţi, respectuoşi, care chiar ştiu să aprecieze femeia, bărbaţi fără cusur, fizic sau psihic şi care vor să te cunoască aşa cum eşti şi tu, cu pasiunea ta pentru frumos, cu firea ta pasională, cu bune şi cu rele, fiindcă aşa e omenesc.  Chiar cred în momentul ăsta că tu ai fi acela, de ce nu? Oricât de à la Iisus şi à la Mântuitorul ar suna chestia asta. Da, aşa simt eu, că aş putea trăi o viaţă lângă tine. Vreau să mentalizez asta. Te vreau doar pentru mine, vreau să ne înţelegem perfect. Când ne-am văzut am simţit asta, îmi place că eşti atent, că mă respecţi în primul rând, că nu te interesează (cel puţin din câte ştiu eu !!!) alte femei sau, dacă te interesează, te prefaci foarte bine… Nu contează, important este că simt şi mi-ai demonstrat că şi tu te gândeşti la mine şi vreau să exploatez chestia asta. Doamne Fereşte, nu te gândi greşit ! Nu e vorba de manipulare, nicidecum ! E vorba doar de a mă simţi bine în pielea mea şi – nu ştiu de ce – în momentul ăsta simt că tu eşti unic şi eşti pentru mine… Părem a nu avea multe puncte comune şi totuşi avem ! Şi tu eşti romantic, şi ţie îţi place să călătoreşti, îţi plac aventurile, drept dovadă, vrei să îţi iei permis de navigare a unei bărci şi să dea Dumnezeu să reuşeşti ! (Azi, 6 iulie, ştiu că ai reuşit, mi-ai şi spus-o la telefon !!!) Chiar nu aş vedea niciun impediment în acest moment ca noi doi să nu putem fi împreună şi, dacă tu accepţi, man, sunt a ta !!! Chiar îmi doresc asta, nu, nu vreau să sune a telenovelă, este exact ceea ce simt eu acum şi e ca un fel de sentiment năvalnic care îmi străbate întreaga fiinţă, chiar mă gândesc la tine, „dragul meu” şi să ştii că nu am cum să te uit ! Acum te-am setat pe Wallpaper-ul meu, asta înseamnă că te voi vedea zilnic când deschid calculatorul. Acum tu eşti viaţa mea şi pe tine mă focalizez. Dacă greşesc, asta e. Mea culpa. Nu îmi pasă, ştiu că nu murim în sensul propriu al cuvântului ci murim cu fiecare despărţire de o persoană dragă de care ne îndrăgostim la un moment dat. Acum tu eşti în viaţa mea şi din acest moment te las să intri în ea,  mă las invadată de tine şi îmi place la nebunie asta. Nu mor acum, dimpotrivă, simt că îmi încarc toate bateriile şi am impresia în acest moment că stai chiar în faţa mea, de cealaltă parte a monitorului şi ne privim în ochi. Crede-mă, am lacrimi în ochi, acum tu eşti totul pentru mine şi nu vreau să sune deloc patetic chestia asta însă, în momentul de faţă, exact asta însemni tu pentru mine. Acum plâng de-a binelea. Nici eu nu ştiu de ce. E grav, vei spune. „Nu trebuie să îmi fac iluzii” îmi spunea cineva şi îmi spun şi eu, acum. Nu îmi fac, însă… îmi fac ! Mereu sper să cunosc pe cineva care să şi rămână în viaţa mea şi de care să îmi şi placă. De tine îmi place. De aceea plâng. Nu vreau să te pierd. Adică, mă rog… poate te voi „pierde” la un moment dat, dar nu acum ! Nu ştiu de ce mi-ai dat certitudinea că ar putea fi ceva între noi, ceva mai mult decât o simplă amiciţie şi admir lucrul ăsta la tine, serios ! Nu eşti ca alţi bucureşteni pe care îi cunosc, îmi pari un om de treabă, ataşat de mama lui şi extrem de respectuos şi asta mă omoară şi totodată mă determină să cred în tine. Nu vreau să spun cuvinte mari, dar aş vrea să fii „dragul meu” şi, te rog, adormi şi tu cu mine în gând, cum voi face şi eu când voi adormi în noaptea – deja dimineaţa asta – sau la un moment dat. Te plac aşa cum eşti şi nu vreau să te schimbi. Simt că tu eşti pentru mine. Nu pleca. Te aştept oricât. Am o viaţă la dispoziţie. Acum tu eşti prezentul şi viitorul meu.

Te sărut! Somn uşor !              

 

Azi, 28 iunie 2008

L-am chemat, niciun răspuns. NO way. Este prea ocupat să imi răspundă, prea ocupat să mai agaţe pe altcineva sau naiba ştie de ce. „Vrea linişte in viaţa lui”, cică… Nu mai contează şi faptul că se încăpăţânează să îmi răspundă, deşi e în direct. Naiba ştie ce aşteaptă, poate să mă umilesc şi să îmi repet invitaţia. Să aştepte mult şi bine că, deşi aş vrea… nu îl mai apelez. Mă mănâncă mâinile să mai vorbesc cu el şi tăcerea lui mă enervează, de câte ori caut să intru în vorbă cu el… se trece pe invizibil. Fuge de mine. Nu îmi pasă, sunt mult prea ocupată acum cu ale mele şi nu am vreme să mă cert cu el. Culmea este că nici măcar nu se mai ceartă cu mine, pur şi simplu mă ignoră. Ce este şi mai interesant este că nu mă şterge din lista lui…încă… şi nu ştiu de ce. ) poate îi trezesc amintiri ?m-aş bucura să fie aşa, înseamnă că pur şi simplu îi e teamă de mine, să nu îi trezesc anumite sentimente sau să nu îi stârnesc din nou curiozitatea. Se joacă pur şi simplu cu focul şi chiar cred că îi e frică de mine în momentul ăsta. Deşi eu… nevinovata de mine, nu i-am făcut nimic ! … s-ar putea să nu răspundă la telefon şi dacă îl sun. Îl las în pace. It is his fuckin’ problem. Cert este că chiar aşa şi este, şi pe româneşte. L-am respins şi nu se aştepta ) hehehehehehehehehehehehehehehehhehee. Să mor eu, chiar mă bucur. Deocamdată e prea orgolios. Şi faptul că nu ne vedem îl ambiţionează şi mai tare să mă uite. So what ? Life goes on, with or without him. Cred că în momentul ăsta chiar şi-ar dori-o. Dar nu vreau eu. Mă tot întreb dacă are rost, la urma urmei. Tot nu vrea ceva serios, adică să îşi vadă de casă şi de copiii noştri !

Chiar nu ştiu de ce, când ne întâlnim, să ne prefacem că totul merge ca pe roate şi el să înceapă să povestească şi iar să povestească ! Chiar nu mă interesează de iubitele lui de pe net…  Nu prea mai are ascultătoare sau, dacă are, sunt ca şi peretele iar vorbele lui se lovesc de un perete din care nu răzbate nimic. Nu multă lume ştie să converseze şi să întreţină o conversaţie. Majoritatea lumii e proastă. Aşa că… eu am devenit expertă. Asta îl enervează şi îl oboseşte. Faptul că vorbeşte cu atâta lume proastă şi chiar mi-ar recunoaşte meritele dar preferă să caute altele… care să vorbească la fel ca mine, tot speră să găsească pe cineva la fel… Ce fain că acum poate face comparaţii ! Nu există cineva ca mine, nu toată lumea ştie să asculte, lumea are problemele ei, nu prea stă să îl înţeleagă pe celălalt, aşa că… ştiu că sună a falsă modestie, dar chiar mă bat cu pumnii în piept pentru asta şi mă admir. Sunt femeia supersonică ! Dacă mai slăbesc un pic, voi fi şi mai şi ! hehehehhehehhheheheheheheh ce mă bucur ! îi e frică de mine. Cum vreau să intru în vorbă cu el, cum mă trece pe invisible. Hehehehehehehhe. I-am şi spus că văd că e pe invisible. Dar el face acum pe cocoşul şi pe ambiţiosul cu mine. Îl cunosc, îi ştiu deja toate „jocurile”. E şi asta o fază trecătoare. Va vrea să revină. Dar atunci să mor dacă îl voi mai primi ! Îl voi faulta cu propriile lui arme. Şi , vorba aia, „dacă e al tău, al tău rămâne, orice ar fi !” Nu-i aşa, Raul, dragul meu nepăsător? 

Adorm cu tine în gând. Oricare ai fi T U  acela, de astăzi ! Ti amo, amore !